Tradiţia în folosul comunităţii

reprezentatna comisiei europene in romania

Magazin Online

Coş de cumpărături

Cosul este gol

Asociaţia "Po Amaro Mistimo"

Romii din Ormeniş s-au asociat pentru binele comunităţii.

De prea multe ori egalitatea de şanse, nediscriminarea şi îmbunătăţirea situaţiei romilor sunt doar cuvinte frumoase, numai bune pentru inserat în discursuri care nu rezolvă nimic. Realitatea este tristă: sărăcie, mizerie, câte 20 de suflete într-o casă dărăpănată, lipsa actelor de identitate, boli, handicapuri, lipsa de studii, neîncredere în autorităţi şi instituţii, lipsa de orizont şi speranţă. Cam asta este situaţia romilor săraci, siliţi de împrejurări să trăiască la limita supravieţuirii. Şi pentru că depăşirea acestei limite depinde şi de ei, romii încep să acţioneze. Timid, cu un oarecare scepticism, dar înţelegând că sunt actori în propria piesă încep să acţioneze. Aşa au procedat romii din Comuna Ormeniş, care, cu ajutorul Primăriei, s-au asociat mai întâi într-un grup de iniţiativă şi apoi într-o asociaţie care a dobândit personalitate juridică. Şi cum se putea numi asociaţia mai inspirat decât “PO AMARO MISTIMO (tr. Pentru binele nostru)”? Numele a fost dat de unul dintre membrii comunităţii, un rom dintre aceia care a reuşit. Cu greu, dar a dovedit că se poate să ai o meserie, o casă, copii elevi şi studenţi. “Dacă e pentru noi, atunci hai să-i spunem “pentru binele nostru”. Şi aşa a fost. În romanes, pentru ca oamenii să simtă că asociaţia este a lor cu totul. Acum Asociaţia Po amaro mistimo derulează primul proiect, în parteneriat cu Primăria, care nu a ignorat oportunitatea de a oferi o şansă comunităţii rome. A fost pus la dispoziţie un spaţiu în care urmează ca tinerii romi să fie iniţiaţi în meserii tradiţionale: olărit şi împletituri, pentru ca apoi să se înfiinţeze un atelier de producţie. Din banii pe care îi vor scoate din vânzarea produselor, urmează să susţină alte proiecte pentru comunitatea romă. Vor să demonstreze că se poate, de ei depinde să se poată cu adevărat!

Omul care traduce Biblia în ţigăneşte

La 82 de ani, Gheorghe Vaida din comuna braşoveană Ormeniş, se roagă la Dumnezeu să-l ţină în viaţă pentru a-şi duce la bun sfârşit lucrarea.

Gheorghe Vaida e un ţigan bine educat. Ştie bine româneşte, ţigăneşte, ungureşte şi nemţeşte. A absolvit şcoala de ofiţeri şi a comandat o companie de grăniceri. Tocmai la Brăila. Cât a lucrat la graniţă, a învăţat şi ruseşte. Însă a uitat limba de când n-a mai vorbit-o. I-au lipsit trei luni să ajungă căpitan. N-a fost să fie. Problemele de sănătate pe care le avea la ochiul stâng s-au agravat şi a trebuit să părăsească Armata. Acum, nu mai vede decât cu dreptul. A suferit mult când a trecut în rezervă.

Bătrânul traduce de câţiva ani Vechiul şi Noul Testament în ţigăneşte. "De-a lungul vremurilor, ţiganii au fost gunoiul lumii. Nimeni nu ne-a dat nici o importanţă. Noi n-avem cărţi, deci nici literatură. Încerc să-mi ajut semenii, să le ofer măcar o Biblie a lor", spune nea Gheorghe. Munca nu e uşoară, mai ales că limba ţigănească nu are atâtea cuvinte precum cea română. "Când nu găsesc câte un cuvânt, îmi iau toporul sub braţ şi mă duc în pădure. Iar pe drum mă gândesc până găsesc vorba potrivită. Mă rog bunului Dumnezeu să mă ţie în viaţă să duc la bun sfârşit această lucrare", adaugă bătrânul.

"La 17 ani, tatăl meu m-a însurat cu Aurelia. Ea avea 15 ani. Împreună am avut trei copii. N-am avut prea mult noroc cu ei. Chiar dacă şi-a luat bacalaureatul, fiul cel mare nu m-a ascultat. A căzut în patima băuturii şi a murit într-un accident de maşină. Pe cel mic nici măcar nu am apucat să-l văd. Eram la graniţă când nevastă-mea l-a născut mort. Singurul ajutor la bătrâneţe mi-a rămas mijlociul", îşi deapănă amintirile bătrânul. După ce a vizitat Viena, Berlinul şi majoritatea marilor oraşe din Spania, nea Gheorghe mai are o singură dorinţă: să propovăduiască Evanghelia în limba ţigănească şi fraţilor săi pocăiţi din America.

Nea Gheorghe e foarte respectat în rândul romilor. Doar unul este cel care le va oferi, în sfârşit, o Evanghelie a lor. I s-a promis sprijin din Germania pentru a-şi tipări cartea unicat. Deocamdată, însă, cât e ziua de lungă, bate la maşina de scris. Din cauza problemelor cu vederea, nu poate folosi calculatorul.

Mai greu i-a fost să amenajeze casa de rugăciune a pocăiţilor din Ormeniş. Spune că românii l-au minţit. "Consiliul Judeţean, printr-un domn care a ajuns senator, a venit în 2004 la noi în sat. A adunat toţi preoţii şi-a zis c-o să ne dea câte 70 milioane de lei. După un timp, am primit o hârtie prin care ne anunţau că ne dau doar 20 de milioane. Nu i-am primit nici pe ăia. Am terminat lăcaşul, dar nu-mi rămăseseră nici bani pentru pâine...", povesteşte resemnat Gheorghe Vaida. Îi păstoreşte în continuare pe cei aproximativ 100 de romi pocăiţi din Ormeniş. Şi încearcă să-i ţină deoparte de păcatele lumeşti.

Galerie Foto

Comoara Etno 1

Comoara Etno 2

De la spectacole

Ziua Rromilor 1

Ziua Rromilor 2